Mi-ar plăcea să îngenunchezi înaintea mea
ca o lebădă rănită de ape
privirea să-ți lunece tot mai adânc în inimă,
acolo unde e vorba numai de dragoste;

să așezi șervețelele galbene lângă vin și lângă bomboane,
să-mi privești iarba și florile cum îți râd și să spui:
- Vrei să mâncăm împreună sau ai treabă?
...

Și vântul să ne ridice o șuviță albastră de pe genunchi deasupra copacilor și deasupra cimitirului să licăre primele stele.