La vârf cu iarnă spusă de omături
Pe lujer verde-ntâia vară zice
Un ghiocel în văzul tău, amice
Şi-n ţel ce cu zambile îţi împături.

Lalele vin urâtul să ţi-l strice
De Dumnezeu cu frumuseţe-alături
Tu casa a tăi ochilor s-o mături
A-ţi răstigni privirea-n florii bice.

Să uiţi de noapte-a stelelor grădină
Când e-n travaliu dimineaţa-n zi
Corole când îţi caută pricină.

Nu naşte moartea când te vei trezi
Că-n învierea firii este vină
Mai taci din gură şi din frunte zi.