dansatoarea în fiecare seară
orașul își tremură luminile în noapte
pe fețele unui diamant lipim bandă adezivă
nu ne mai interesează strălucirea
parcă mai bine soarele
câteva zile a fost ceață
fluviul se zbate să-și încarce matca
e secetă
zăpezile nu mai cad
și-n pământ grâul își caută creșterea
vorbim rar
din cuvinte a dispărut sarea și piperul
cândva credeam că viața are gust
acum mănânc mai puțin
îmi doresc să încurci drumul înapoi
pentru că-n iubirea ta de cositor
zilele iau formele fricii
emoția mea e un pian dezacordat
unde cântecul e recidivă
sunt un caz
judecat fără vină
orașul e singurul martor în care îmi las încrederea
până când dansatoarea iese iar
de sub capac fildeșul îmi zâmbește