Ninge în suflet

Ninge cu stele înghețate în sufletul stingher
Și-ți tremură privirea prin genele-ți albite…
În jur sunt sloi de lacrimi ce sunt pierdute-n ger…
Iar clipele de gheață ți se par infinite…

Scârție omătu’în timp…sub tălpile apăsate
Te pierzi în frigul care de tot te-nconjoară
Iar inima ți-e plină de amprentele lăsate
De visul și iubirea trăite,odinioară…

E amurg înghețat în iarna din vis,
Doar speri că în zori să fie lumină,
În sufletul tău să nu se fi stins
Și-n focul pierdut ,făclia să țină!

Că doar o scânteie îți trebuie iar,
Să uiți că iubirile sunt trecătoare,
Iar iernile crunte pierdute-n zadar
Se pot transforma în raze de soare.

Și-n loc de ninsori cu stele înghețate
Ajungi să te scalzi din nou în lumină
Iar urmele iernii rămân vindecate,
Trăind cu speranța în ce o să vină!

Liviu-02.03.2023