E noapte şi-s pe-atâta-n lună spaime
Lumini din haos, stele zac umbrite
Iscând în ziduri umbre raza rit e
De soare povestire să îngaime.

Pe drumuri nu-s picioare-mpădurite
Doar rătăcite tălpi pe-asfalt îs faime
De somnambul pe căi şi mie trai mi-e
Şi visele din perne-mi sunt pierite.

În sceptru selenar domnind zeiţă
Alungă-nfioratul vârcolac
Spre a renaşte-a Ariadnei iţă.

Clădit din elemente care tac
Mi-e zisul sub a mea-n plictis peniţă,
Acelaşi cer şi muză-n mers de rac...