Flori, flori, flori,
cîmpuri de flori
fetele printre ele visează.

De nu ar fi gardul acela
și-ar da pălăriile jos,
ar alerga înspre stele.

Pătrund printre vreascuri
culorile,
fericirea pătrunde,
doar gardul, nepăsător,
reprimă sfiala.

Un țipăt de-ar fi,
un vuiet peste liniștea care,
sub razele soarelui arde,
tare, mai tare.

Rochițele albe nu puritate,
doar liniște și visare,
speranță rochițele,
alinare.
Prin raze de soare.