clipa, imensitatea întregului timp, respirabilă de Dumnezeu
cântă caii ce trag la trăsura eternităţii,
câinii ei latră caravana cu îngeri, cea de deasupra vremii
prin amputarea paşilor i-au crescut aripi de zburat în cer
clipa, Doamne, ce asemănare cu piatra
tăcerea ei piere doar prin rostogolire
şi altă secundă capătă sceptrul etern