Peste frunze veştejite
Nu călca aşa bățos!
Lujeri tandri cresc mai jos
Plini de vise preamărite...

"Tinerețea-i o trufie!"
Îmi spunea un om sfătos
Însă eu, fals respectuos,
I-am zâmbit la băşcălie

Şi cu pasu-mi arțăgos
Defilam cu aroganță
Ne'nsemnat părea-n balanță
Timpul mult prea prețios

"Totul e Aici, Acum!
Lemnele de năsălie
Le voi arde-n veselie
Într-un foc fără de scrum!"...

Azi... foşnesc prin frunze moi
Cu privirea descuiată
Şi tresar când mi se-arată
Visul unei vieți de-apoi.

Vindecat de frenezie
Dintr-o toamnă calcinată
Primăvară, îți scriu, iată,
Să te-ncerc... cu-o poezie!


[Poietul Gării de Vest
Visuri de la capătul liniilor,
21 martie 2023]