caut apocalipsul în fiecare amurg
când noaptea se rostogoleşte peste vise
uneori cu ochiul din frunte larg deschis,
deasupra scalpul ţine de cald minţii
să nu sărăcească în frigul acesta din oameni
lehamite mie, lehamite ţie
că umbre ne-au dat sărăcie
şi gândul ce putea vedea e mort

pe tine te ştiu după al liniştii port
dar şi nesăracă în nuri de chemare
femeie în ştreang de Dumnezeu dar şi Măr
căutând, răvăşind pletele tale de gând către Adevăr
şi nimic din ce ţi-e interzis
e aproape de tine