chiar dacă nu scriu sau scriu fraze fleșcăite ca o carne bătrână
măcar citesc zeci de texte în fiecare zi
când dau peste unul bun migrează cuvintele din el/ în mine
și doare
o durere atotcuprinzătoare înțeapă/ cum
înțeapă albinele să transfere veninul
fragila mea viziune se umflă se desprinde de materie
veninul cuvintelor metamorfozează alt venin insidios și fatal
așa se naște zona de confort supralumesc
incertitudinea acestui anotimp pus pe harță și zgomotul șinelor frecate în mers de un tren cu zero călători
mă fac să-mi negociez fericirea de cititor
a da peste o poezie fără îndulcitori seamănă cu acea cutezanță
a păsărilor de a-și reclădi cuibul la streașina cunoscută
deși stăpânul casei a adăugat un etaj mutându-i
orizontul familiar
instinctul întoarcerii la cuib e ca instinctul matern
ambele se clădesc pe dragoste mută
și cititorul se bazează pe instincte
dragostea lui este volubilă
uneori absentă și prin asta
vindecătoare
în fiecare zi îmi așez sub pleoape un traseu turistic
unde să-mi descarc adrenalina
de la o filă la altă filă de la un poet la alt poet
asemenea unui pelerinaj sperând că voi găsi izvorul tămăduirii
contemplu câmpia albă cu emoția copilului care s-a născut pe dâmburile ei mlăștinoase
deloc obedient la zgomotul carnavalesc
sau la tăcerile criminale