Bărbații cu câte un dar, carismatici
n-au avut de ce să se plângă:
au provocat conștienți de impact
vaiete femeilor, emulație, gelozie,
uneori și
invidia plină de admirație
a îngerilor

Femeile păcătoase
s-au întors până-n dureri
pe calea zăbovirii în suflet

Multe au renunțat
să dea vaiete
bărbaților —
se spune într-o parabolă pentru ele
că l-au ales pe Hristos mire

Tot omu-și vede cămara neîmpodobită,
amână să-și ia hainele albe
la ceremonialul iluminării —
lucrul său de suflet, cusutul continuu,
de nerepetat altădată,
cel mai important

Dacă toți bărbații din lume
ar deveni carismatici
în mănăstire, schivnicie
și toate femeile s-ar pocăi brusc,
urmând pe Hristos,
ne-am angeliza cu zile

N-am mai ține cont de sex,
de tot ce ar fi perceput social,
lumea s-ar însănătoși, din iubire și jertfe
n-ar mai fi
foamete, ură între popoare, neînțelegeri,
nicio epidemie primejdioasă, niciun război

Singura soluție
să scăpăm lumea nebună de noi
ar fi, fără nicio supărare,
dacă tot nu ne pricepem la nimic să rezolvăm
să apară într-o zi întunericul,
să ne facă inutil văzul

Atunci nu ne vom mai putea vedea, amăgi,
prin nimic n-o înainta în păcate
niciun bărbat, nicio femeie —
perechile-n surghiun
se vor căli