mă tem de singurătate
cum se teme un infractor de somnul ușilor blindate
cum se teme auzul unei măicuțe de-njurătura cu dumnezeu
un ceai negru și credinciosul piky
reprezintă singura certitudine
trupul mi s-a acrit și e plin de ani
vântul asuprește fereastra
sub cerul grunjos
câteva țipete se împreună pentru un timp
aș vrea să pot ghici unde te afli și ce aștepți
lumina nu vine de la răsărit nu vine de la apus
bagă-ți asta în cap lumina nu mai vine
consumă întuneric în tăcere/ tihnit
e alternativa izbânzii/ pune un fular la gâtul sticlei
o alarmă în pieptul omului de zăpadă
scobește-n inimă ca-ntr-un măr după ce l-ai decojit frumos
dragostea e cu suferință și curaj cu luptă și înfrângere
tu ești gazda la care-aș trage-n noaptea asta
papucii mei să doarmă în saboții tăi cusuți pe margini
m-aș întinde lângă tine/ umbra
să-mi zboare în zig-zag
ca o muscă amețită de vaporii gândurilor păcătoase

să ne simțim vii în aceeași secundă
cum ar fi?