durerea asta n-o învinge nici dragostea
n-o înving alcoolul, drogurile, nici lobotomia
durerea asta poate sta într-un cadavru pînă se descompune
și se hrănește mai departe cu cenușa lui

e durerea asta pe care n-o pot învinge pămîntul, banii
e durerea asta omiprezentă ca golul dintre stele
prezentă în lumină, în întuneric, în orice
boală care îți dă febră, frisoane, prezentă

în ochii înghețatului sau ai celui ars pe rug
în oasele printre care crește iarba sau se joacă doi viermișori
și care nu seamănă nici cu îndurerarea celui care își pierde mama,
fiul, iubita sau drumul spre rai

nu e nici durerea sinucigașului, nici a celui incurabil
nici a mamei care naște și nici a celui care a pierdut averea sau imperiul
nu e durerea celui orb, surd, neputincios, nu e durerea celui
fără cunoaștere, nici a celui pe care cunoașterea îl face să înnebunească

e doar durerea celui nefolositor
a celui fără speranță, fără
dumnezeu

cum sunt eu, cel care îmi bag mîna în piept și-mi cuprind inima
în pumn și nu știu ce să fac
să o opresc sau s-o resuscitez