devii o absență, vrei să fii oricare alta, nu tu...
ai construit un zid între tine și lume,
dragostea nu mai e casa ta cu pașii ei înceți,
cu tăcerea ei înflorită.
în spatele fiecărei realități există o alta,
un teritoriu cu obiecte fragile,
o fereastră deschisă către lume
pe unde intră ploaia,
un guler alb și gâtul lung al unei iluzii
și orele rebele pe care nu le poți înțelege
decât odată cu venirea serii.
lumina unei scântei ieșind dintr-o picătură
sau dintr-un râu de sânge
și o pereche de umbre
care îmbrățișează tandru amurgul.