În sens ivirii lui Amor din gloată
Spre tine uşa-n larg o ţin deschisă
Sub frunză-n brâu tu pruncilor promisă
Nezămisliţi dar a carna să poată.

Condei de apă pot purta în zisă
Că ploi păşesc văzduhul, nuntă-n zloată
Şi parcă tot ce-am scris e niciodată
De pleci cu pântec pur în stea omisă.

Când astupat e cerul, de poveste
A neasemuirilor de nori
Dansează luna-n teatrul ăsta peste.

Şi am strigat la Domn de multe ori...
De întuneric felcer rază-ţi este
Respiri lumină pură des prin pori.