răsăritul mă plesnește peste obraz
aerosolii se înșurubează în nări
îi simt metalici reci deciși
să intre în plămâni cu viteză

un telefon țipă prin pereți
mereu vecinul de la etajul inferior
afacerile îl chinuie de niște ani
lovit în moalele capului de tot felul de dileme
înjură continuu până îmi sângerează timpanele
dau rock'n rollul pe maxim
cel puțin dacă îmi crapă capul
să fie cumva mai puțin tragic

într-o jumate și mai bine de oră
surlele și tobele se amortizează
nu-mi fac iluzii că va dura mult
această liniște pe care o compătimesc

pun de cafea ibricul începe să salte
se anunță un nou seism pe scara
blocului