După aceea,
le-am spus gândurilor,
plecaţi,
duceţi-vă
de pe fruntea mea,
pe spatele zborului
de pasăre!

şi ideilor le-am spus,
plecaţi şi voi
din mintea mea
undeva,
în drumul cerbilor,
pe coclauri,
rupându-vă
în secunde!

doar visurilor le-am spus,
voi staţi şi şoptiţi-mă
mie,
până
mă voi putea întoarce
în propria amintire,
până mă voi putea
înconjura
cu braţele minţii!

abia atunci
mă voi încredinţa
umbrei mele,
şi îmi voi lăsa
sufletul liber
să aţipească puţin
în legănarea albă
a pietrei