Mi-a mai rămas ecoul vocii tale
Aici de amintire ce atârnă
Singurătatea mi-e un dans pe bârnă
Şi florilor de unu mi-e petale.

Te parfumai cu sacru-n nara cârnă
A mici icoane în a noastră cale
Curgea iubirea-n sânge-ne agale
Ori năvălind ca mustul dintr-o zârnă.

Acum de ego e tumult ori pace
Vânzându-mi mie propriul meu amor
Pe un talant spre crucea mea rapace.

Privind spre tine zările mă dor
Şi graiul tău e prea departe, tace,
Mă-mbăt la al tenebrelor izvor.