Spre linişte deschis îţi e cuvântul,
O uşă ce spre lume se închide
Tot bând hârtia-n basme ce-s lichide
Şi curgi spre înger, zbor uitând pământul.

La unu visul ăsta se divide
Şi doar cu el dezlegi enigmei cântul
În cuget neavând răspuns avântul
Acel de întrebare-n umbre vide.

Cu litera să taci o vorbă-ntruna
Şi la ureche Domnului s-o zici
Cu adevăr ce a învins minciuna.

Pe crucea ta iertat ades de bici
Fiind de scrii lenos spre-ntotdeauna
În cuib de nalt peniţa să ridici.