nu înnopta pe unde frigul trece
când zarva lumii e caniculară
şi roşu puroiază dintr-o nară
din buba plină de un sânge rece.
cuvintele la tine mult iernară
la Crist ori pe la lacrimile-aztece
şi dolofane nelumini să-nece
a câta oară? iar şi iarăşi iară...
închină-te, la demiurg iertare
în seacă iarna ta ce-o ai pe veci
să ceri, cu vocea-n plin de sus şi tare.
şi clipe vin cu miile ori zeci,
măcar în chip cioplit te du-n certare
măcar un zeu să fie când petreci