aștept și azi
să cobori dintre stele
învelită în ploaie până la umerii credinței
ți-ai purtat setea ca o pedeapsă
în brazda palmei
secată de robia bărbatului

cămășii de borangic a timpului meu
i-ai necrozat cusăturile mamă
goală să-mi pot alerga
visele
prin toate vertebrele humei
până devin respirații
în gurile noastre
tăiate

mările ies din fântâni fecioare desărate
cu gust de păduri
moștenire pe care ai uitat să dai semnătură
și tălpi de flăcări mi-ai dat
libertatea furată să lipească văzduhuri virgine
uimirii dindărătul pupilei
ahile și-a convertit tendonul
unui eroism umil
mamă

să rostuim universul din pântecul
luminii
și arșița gurii
setea învelită în ploaie
până la umărul credinței arde palma
în care mă porți
până la stele mamă
să-mi fi tăiată de umbră
înger și spadă