Era precum n-ar fi
O umbră-ndoliată
Şi eu ceream să fii
Pe Luntrea mea, Tu, Tată...

Că sunt vlăstar de fiu
Şi pururi niciodată
Ceream să nu mai fiu
Pe Luntrea Ta, Tu, Tată!

O viaţă fără moarte
Îmi năzărea din viu
Şi nici în altă parte
Ceream să nu mai fiu.

Lumina lumii vieţii
Întârzia-n târziu
Da-n liniştea poveţii
Ceream să nu mai fiu.

În vama fără seamă
Mergeau toţi târgoveţii
Dar mult de moarte cheamă
În liniştea poveţii.

O viaţă fără moarte
Alcătuiam cu teamă
Dar viaţa e departe
Când mult de moarte cheamă.