în zadar te uiţi peste umăr
ziua-n mulţime sau pe strāzile goale
dimineaţa când mergi înspre casā
there is no world behind the world.

trebuie doar sā priveşti
fārā teamā în tine.

acolo pe ultima stâncā a molului
unde pescaruşii zboarā în cercuri
nu mai e de exersat
nici un gest nici un chip.

nici un cm de piele rāmas neatins.
nici un gând rāmas neângenunchiat.
şi noi tot mai gāsim
ceva de fācut de vorbit.
frumoasele noastre ziduri imaginare
din faţa prāpāstiilor.

prietenul meu yury
apucându-se de pār şi încercand
sā se tragā din sine afară.

acolo în atingerile lor cele mai tandre
în mijlocul camerei creştea înserarea
si el a privit-o ti-am spus?

s-a uitat fārā teamā în jur apoi
şi-a fācut loc
printre pahare şi sticle cu măna.
a pus capul pe masā şi a rămas așa
pânā când mary i-a zis
trebuie sā spāl pe jos
se schimbā tura. de atunci
nu l-a mai vāzut nimeni vreodata.