În cucuruz ce doare-n vin ce vine
Din toamnă răcnet omului e dus
Că sângele nu bea ce-i se cuvine
Din venele preasfinte de Iisus.
Cuvintele-ţi sunt moi şi prea puţine
Din încă vieţii nerotitul fus -
În cucuruz ce doare-n vin ce vine
Din toamnă răcnet omului e dus.
Sub abur sorţii piatra-n ploi Amin! e
În clipă când găteli de vreme nu-s
Cândva la frumuseţea ta redus
Eu azi mă sting nelepădând pe tine
În cucuruz ce doare-n vin ce vine.