În prima clipă, când ochii tăi m-au străpuns,
Mă întrebam: sunt pe pământ sau în cer?
M-am pierdut în gheața privirii tale,
Așteptând un cuvânt, un gest, o iubire.

Erai obosit, cu tristețea în ochi,
Am înțeles, poate eram prea diferiți.
O singurătate de secole, poate,
Rămâi lângă mine, măcar o clipă.

În această lume în continuă schimbare,
O singurătate de secole, poate,
Stai, ca timpul să se oprească,
Ca universul să-și găsească liniștea.

M-am liniștit în brațele tale,
Ca un munte, ca pământul însuși.
Florile mele și-au găsit locul lângă tine,
Erai apa mea, liniștea mea.

Dar tristețea și oboseala te-au cuprins,
Am înțeles, poate eram prea diferiți.
O singurătate de secole, poate,
Rămâi lângă mine, măcar o clipă.

În această lume în continuă schimbare,
O singurătate de secole, poate,
Stai, ca timpul să se oprească,
Ca universul să-și găsească liniștea.