beţivii au un rai al lor din prună
şi îngeri înălţaţi din tescovină
licoarea dă fantoma cea divină
legate guri, doar murmurul să-l spună.

adorm curând ca pruncii fără vină
şi-n vise au nădejdi de voie bună
lumină-mpleticită îi răzbună
de printr-un soare cu măseaua plină.

şi individul apă-n flăcări care
cunoaşte, spre-a nu se ivi-n mahmur
mai trage-un gât trezit cu fiecare.

că-n maţe parcă are basm obscur,
revinde zeamă-n dinţi spre demâncare
să-şi cumpere-n plutiri un loc în cur.