s-au înmulțit asediile
sub ziduri combatanții moțăie senini pe scuturi
s-au specializat în alchimia înfrângerii
câțiva mai rotofei
refugiați pe un lotus contrafăcut
își numără fugile
coastele împletite în două culori fac un duet grozav
simfonia morții de paradă bisează iar și iar
ultimul act

armuri de nisipuri îmbracă bărbații
femeile au aprins deja
câteva ruguri și-au aruncat în ape blesteme
acum își schimbă corsetele
le stau atât de bine șuvițele de păsări
zeii se privesc uimiți din ruine
picioare sparte și brațe de mucegaiuri
mulțumesc pentru ofrande
absurdul înghite hălci mari de lume
nesătul ca o harpie

îmi scot troia din vertebre
mut un grad spre un neant probabil
sextantul apocalipselor
pun visul fragil ca o îmbrățișare garant luminii
extrag din piatră forcepsul privirii
rotesc energic materia
am pus violetul ochiului pe dimensiunea înălțării

ficatul omenirii sfârtecat îndelung a otrăvit vulturul

anacronică respirație a istoriilor
refuz să mai fac striptease în vitrina canibală a vremii
destram ultimele înțelesuri din pulberi

prizonieră în mine
coasta bărbatului deșiră eternitatea
și visează