mai bifez o bucurie în al toamnei calendar,
și în fiecare zâmbet descopăr un poem,
da, da, lumina zilnică este cerescul dar,
nu mai am de o vreme motive să mă tem.

înțelepciunea învelită în dantelă de gânduri,
este comoara dobândită în prag de bătrânețe,
emoții, amintiri, senzații rânduri, rânduri
descriu viața conturată de a inimii finețe.

simt mângâierea soarelui, iubirea-i suavă,
nu îmi mai cere să fac sacrificii,
ecoul recunoștinței se înalță în slavă,
pe calea pavată cu semne și indicii.

pe cerul credinței sunt nori de vreme bună,
raze sunt împletite cu datina străbună.