locuiesc provizoriu în șoapta materiei
cobilița trupului mi-a făcut flotant doar ca să mut axa puterii
un grad spre miezul incandescent
al luminii

aștept cât o bătaie de aripă pe cel ce mă strigă
să cinăm împreună
un puls pipăie aerul ce se-ascunde în noi
îmbujorat
tragem pudici de marginile opuse ale cerului
închinăm ca o singură făptură
o cupă de vise
plimbăm aprig în gură gustul dulce-amărui iar și iar
țesătura oaselor ascunde frumusețea
descântec de lună înalță mareele sângelui
dincolo de timp

o rugă smerită scoate fluturii din măruntaie
carnea fluidă îmbracă polenul unei taine profunde și pure
zâmbim larg cât o viață de om
fără să-ntrebăm câte grade a avut licoarea celestă

magie bicoloră învață să-noate prin cobilița trupului
în ciutura inimii varsă haosul
șoptește materia chemare de taină
iubire