Se-ntoarce iarăşi toamna pe pământ,
Cocorii pleacă-n altă emisferă,
Vin zile grele cu furtuni şi vânt,
De parc-am trece într-o altă eră

Ar trebui de pe acum să strângi
Mai multe lemne-n curte pentru iarnă
Dar tu te joci cu frunze printre crengi
Şi-aştepţi din nou iluzii să se-aştearnă

Iubita mea nu-i vreme de pierdut,
Se-anunţă iar o iarnă timpurie
Şi crezi că frunzele –s un aşternut
Pentr-o iubire de acum târzie

Îmi place cum te joci printre copaci
Şi inima-mi pulsează flori prin sânge,
Eu te iubesc, dar suntem prea săraci
Şi vom aprinde focul când se stinge

Se face rece şi sub aşternut
Şi calendarul parcă ne condamnă,
Iubita mea, sunt chipul tău de lut
Iar părul tău e floarea cea de toamnă

Şi tot cu mine ai să te cununi
Dar hai s-aducem lemne cât se poate,
Apoi ne vom iubi ca doi nebuni,
În cea mai lungă iarnă dintre toate