Șiroaie sure varsă hidoasele garguie
Torentele cu ură se scurg înspre canale
In crâșma-n care noaptea ca un păianjen suie
Monotonia-i spartă de tuse infernale

Prin geamuri asudate, la orele tardive
Văd ploaia ce mă strigă lovind cu biciul rece
Și strâng cu mâini crispate balizele fictive
Rămas fără busolă la ultima răscruce

Și bezna mă cuprinde în valuri, disperată
Mi-e viața o corabie jumate scufundată.


Poietul Gării de Vest
Visuri de la capătul liniilor
03 octombrie 2023