ZAVISTIILE CULMII ȘI DEPEȘELE CONTRA
BUNICII ȘI MAMEI MELE...

Îmi pare că cern printr-o sită numai făină de gris
Nana mi-a împrumutat degetele ei coapte iar inelul meu rubin roz de la gât
s-a răsfrânt
dintr-o imagine până în ea, ca să cred
până în copilăria ei pe care eu nu am înțeles-o
era murdară subțire și cu rochia făcută zdrențe dar nu de la câine
cu hainele mele, pe ea
ai hainele mele, pe ea
mama
și atunci dacă te bagi în apă tu nu vezi viermele cum înoată
ci peștele
și așa dacă eu sunt pește și sunt femeie cu coadă
apucam viermele prin măsele
viermele dracului
iar Nana, din zdrențele ei, nu zicea nimic ci înota numai în baltă
era liniște liniște luna era mai mare decât în orice noapte de magie
cu pești deasupra și cu Puccini
și o lună cam de leșin
așadar am ieșit din vierme și m-am trezit ca un măr
ca o Evă din mine
privindu-mă din afară, mai mare, mai mică
și ca un cristal amorf
nu eram eu
aveam ochii în lacrimi paradoxal eram bunica mea.
Ce îmi dai, în ochi, gris...
Nana nu mi-a mai zis nimic ci a pus oala pe sobă
numai bulbuci, în ea
Dar grisul a fost foarte bun
BUNĂĂĂĂ
Nu s-a mai auzit nimic înapoi, băteau clopotele ca să înțeleg, în os, tot.