iubim mereu
și spunem că trăim de când hăul
aproape de cea mai apropiată stea fără să ne ardă
și mai spunem că suntem departe de sus
pe o coordonată încă negândită

bucăți din sânge sar mult și încet
uită-te după eleeeeee! ni se șoptește jucăuș
în inima care bate pentru că iubim

chiar dacă nu auzim încă
ne doare ceva pe undeva
dar continuăm să mizăm totul pe o carte de pică și
de atunci întunericul se face și ceață și seară
și noroi
sau începem să vedem
o pasăre cum măsoară cu umbra ei
umbra noastră

și da
totul devine rece până într-un final
ne dăm seama că în tot acest timp
în pielea iubitei desenam de fapt
leșinul ăsta
în care ne simțim brava inimă un ungher
care bate întuneric dar frumos al dracului
aruncând firimituri de cretă
sus și încet
lângă bucățile de sânge

da punctule de control
concluzionăm mărunt din ochi
totul e un survol în spațiu și în sânge
avem grijă să ne intre asta sub unghii
până data viitoare când (bâzâit prelung)