sfioasă mi s-a spus sfioasă am intrat
oamenii nici măcar nu au întors capetele
se uitau după sfinți și lăcrimau lumină lucarnele
am pășit împovărată de nemulțumirea lor
în fiecare sălășluia ceva asurzitor de gri
poate clopotele unor căințe
m-am plecat clipei de a fi
câteva furtuni s-au stârnit în jurul meu
am căzut în genunchi
nu m-am rugat pentru mine
ci pentru cei care m-au durut când
nici măcar nu am îndrăznit să-i dau deoparte
sufletul meu a stat smirnă între sfinți
ei doar mi-au arătat obrazul
și m-am îmbujorat