Un teatru-al zării joci, doar gând te vede
Din mine ai plecat zidită-n coastă
Te chem, pricină de lumină fastă
Picior s-alături, mers de patrupede.

Că-n două glezne-i a cădea-n năpastă
Şi-o linişte trucată mă purcede
Spre Luntre zornăind în mâini monede
Singurătatea-i în odaie vastă.

Hai, vino, bâlci de frică să se-ncheie
Frumoasă eşti dar slută-n vis distant
Hai, redevino-amorului femeie.

De moarte ţie îţi voi da talant
Citesc pe tine-n slova ce se-ncleie
Când a te scrie-i doar eres de Kant.