Tăceri de-argint în aur de lumină,
Interogaţii către a răspunde,
Se nasc nemişcătoarele secunde
Vecie în teluric să devină.

În ou de draci de îngerul pătrunde
Lăsându-şi a înaltului grădină
E clipa de statuie şi divină
Şi nu mă oglindesc în vremii unde.

Zidesc din linişti piept ce zbor respiră
Al existenţei ceas în mine-a stat
Şi ruga-i către Domn urcând pe spiră.

La lumânare cer peniţei sfat
Că luna vârcolacii o răpiră
Iar cât în stele-i haos de aflat.