Mă urmărește propria-mi umbră
Mă apasă și nu-mi aduce căldură
Mă ține aplecat, mă trage de lesă
Îi zic că mă doare, dar nu-i prea pasă.

Umbra în trecut, trece pe caiet ca un hangiu
Plătesc, dar îmi aduce felul 2, dator să fiu
Îi spun că iau la pachet, așa că-mi aduce o cutie,
În pachet mi-a pus doar pietre, umbra ori o mie.

Mă simt ca Sisif, împovărat la nesfârșit
Și totuși, sacul mi-e gol și drumul e finit.
Golul de unde pornește potențialul de complet
E impotent și incomplet, trebuie să repet.

Urcând scările nu văd vârful
Căci dacă mă uit în sus devin fudul
Am mai bătut acest drum dar am tot căzut,
M-am abătut și m-am pierdut.

Jos, jos, cât mai adânc
Urc, urc, dar n-am timp să mănânc
De data asta îmi văd de drumul îngreunat
De repetiția și umbra abaterii ce m-a curmat.

Te rog pe Tine, cel crucificat,
Ajută-mă, din nou, să fiu iertat.