toamnele la țară aveau bunici
facem din struguri o licoare
nu așa dulce

gust de singurătate
spălăm butoaie

ardei iuți pe la șoproane

moara din vale face făină
spirite vechi trec
ce liniște obositoare

cern versuri
unele ajung să spargă inimi
praful se depune
pe biblioteci