degeaba te pregătești
oricum te ia prin surprindere
ca atunci când e vreme de toamnă
iei tot timpul umbrela cu tine
și-n singura zi când o uiți în casă
începe să plouă
auzi tot mai des că s-au dus
alții mai tineri ca tine
intri în panică revoltat
nu există dreptate
aveau tot timpul din lume
ridici pumnul spre cer
începi să trăiești cu furie
de parcă ai băut prea multe
energizante organice
nu mai contează că-ți va veni rândul
că nu va mai ști nimeni de tine
că tot ce-ai trăit și-ai simțit
e doar un subton de neutru
prea târziu îți dai seama
că totul a fost
o diversiune ingenioasă
cu trupuri fantomă
și arme gonflabile
ca înainte de el-alamein

(nu-ți mai rămâne decât să crezi
că viața e un grup de suport
pentru supraviețuitori anonimi
se întâlnesc o dată pe săptămână
se roagă pentru cei recăzuți
povestesc de una de alta
despre cum au făcut față
tentațiilor
apoi meditează-n tăcere
la tema zilei:
de ce se spune țărână ușoară)