Bijuterii de ape cad prin aer
De vânt se clatină ca de beţie
Cu stropii mulţi eu pielea mi-o încaier.

Iar în odaie ploi în ochi dau ţie
Să îţi ascult al tristului tău vaier
A fi-n divin lichida-mpărăţie.

Păşirea gândurilor mi-este udă
Şi-mi stinge-avântului o ţigaretă
Plutirea visului îmi e cochetă
Pe când genunchii Domnul să-i audă.

Tu eşti doar prăbuşită-n basm poetă
Fiind cu nemişcarea clipei rudă
Şi poama veşniciei ţi-este crudă
Te-arunc în mine să te ţin secretă.