Atenție, se închid ușile, urmează stația
(este numită o stație)
cu peronul pe partea
(este numită o parte)
apoi ușile glisează
și se închid
pecetluind.
După un timp urmează o stație
cu peronul de-a dreapta
sau de-a stânga. Totul e clar - proiectanții au conceput acest mecanism
simplu,
eficient,
perfect integrat
în subteran - pasagerii vii știu exact când să fie atenți,
(li se spune prin difuzoare); cu toții stau liniștiți
la locurile lor. Sub oraș,
în venele de fier, fluenții călători stau calmi,
înșiruiți pe scaune
la locurile lor.
Nimeni nu se revoltă, nu strigă, niciunul nu bate din picioare
platforma este deplasată pe roți metalice,
uniform,
zgomotul de fier scrâșnit este real,
distanța străbătută prin tunel nu poate fi decât aceeași
mereu
uniformă în fiecare zi, doar timpul
se prelinge - dar ce este timpul
în afară de un semn
discret
o apăsare în coastă
pe care o suporți mai mult
sau mai puțin
agreabil - simți că vecina din spate te doare
un pic; dar și tu, la rându-ți pui presiune
pe bătrânul de lângă - O burtă;
un colon,
un tub,
o cavernă din care excremente
(umane)
sunt presărate din peron în peron,
de-a dreapta sau de-a stânga
după cum li se anunță
la difuzor.