unii vorbesc despre moarte în cuvinte frumoase
ca și cum ar ademeni-o și ar ruga-o să facă ritualuri
să danseze polca mai întâi ori vreo sârbă care să o epuizeze
ar supune-o la bilanțuri și tot felul de ședințe finale
ar atrage-o în locuri obscure unde riscul este factor normal
i-ar astupa gura cu pumnul inflației de teroare
și i-ar pune farurile în ochi de parcă ar putea-o orbi

moartea este în tot ce respiră ori nu vedeți
e în mușchi în creier în abdomen
în singura dorință de a iubi efervescent
în atitudinea de te crede mai bun decât ești

te fojgăie prin intestinele fricii de a trece prin minciună și singurătate

moartea e dispusă totdeauna pentru cei triști
mărinimoasă cu cei bolnavi și chinuiți
sufletistă cu cei duși cu mintea

o prietenă fără scrupule