Mi-a scris destinul o scrisoare într-o zi,
Cu explicații despre ce va fi să fie,
N-am prea băgat în seamă acea hârtie
Pentru că nu dădeam doi bani pe ce va fi.

Dar am citit și mi-a plăcut scrisoarea,
Mi se spunea că am talent de vânzător
Dar nu de varză ori de cuie în Obor
Ci de cuvinte care alungă însingurarea.

Trecut-au zeci de ani de la acel gest,
Într-adevăr, sunt vânzătorul de prostii,
Vând viață, moarte și nimicuri gri
Și aproape niciodată nu dau rest.

Eliberez rețete de tristeți profunde,
Certific vise, dau în cărți de aventuri,
Sunt ghid prin toate piețele de vechituri
Din care ies amoruri vechi să mă inunde.

Și totul, dacă vreți să știți, e scris la greu,
Doar din cuvinte e făcută marfa mea,
Sunt sigur c-o mai vinde și altcineva
Dar nimeni dintr-un magazin ca-l meu.

Vă spun pe scurt, i-o prăvălie de amor,
Un loc cu foc pe rafturi și cântar divin,
Serviciul de la care niciodată n-am să vin
Și-n care gratis voi lucra pân-am să mor.