Eram femeia ce plângea ades
Și rătăcea prin parcuri destrămate
Iar tainele mi-acopereau funest
Luciul de jad al rochiei bacante.

Sedusă de orgii, sfârșită-n tină
Cu farmece amare și târzii
Pe gleznele murdare de rugină
Îmi atârnasem frunze ivorii.

În păr o ofilită crizantemă
Cocota inocentă la un bal
Cu unduiri de amantă bizantină
Și genele vopsite-n verde pal.