- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Și trecu vara peste toate întinderile-albastre,
Vacanța ta se stinse-ncet ca-n zori târzie astre,
Și ai plecat făcându-mi semn de cald "La revedere!"
Dar neștiind că-n mine lași doar jale și durere.

Durerea mea e-o dragoste ce singură rămâne,
Și dorul meu nemărginit ce nu cunoaște frâne
Ar vrea întregul univers să-l strângă-ntr-o clipire
Și dintre flori să te aleagă, o, dulce amintire.

În seara florilor de brad pe care-o știi prea bine,
Când stele mândre străluceau inițiind destine,
Un Cupidon m-a săgetat cu raze de iubire
Pe care-acum le țin la piept cu grijă și cinstire,

În pieptul meu nestins de dor și de-amintiri plăcute,
Nestins de calzii ochi ai tăi, de clipele tăcute.
Dar mă întorc la ce e azi, sunt singur, doar cu mine
Aș vrea curând să te revăd, curând de tot, știi bine.