- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
Iar mă gândesc la ochii tăi, privirea-nduioșată
Copilă dulce ce-ai trezit o dragoste uitată
În pieptul meu prea trist și gol ce azi se-nveselește,
Și-mpins adânc de orice dor, tresare și iubește.

Și dacă iarăși mă gândesc la preafrumoasa noapte
A caldei vii plimbări în doi nedespărțiți prin șoapte,
E ca de-a pururi să te am pe-a dragostei cărare
Și veșnic dorul să ți-l port oricât ar fi de mare.

Și iarăși gânduri de dor mă-nping spre ale tale vise,
Le voi culege negreșit și le voi ține-nchise,
Să ți le-arăt pe mai târziu când sigur te-oi revede,
Pășind din nou ca-n prima zi, iar eu să nu-mi pot crede,

Minunea ce în fața mea se-arată ca un soare,
De peste orizonturi reci dând cerului culoare.
La fel de mult mă va-ncălzi privirea ta, fecioară,
Și chiar de iarnă-afar' va fi, în mine va fi vară.