Sfârşitul lumii gândului e-aproape
Şi vom zbura cu duhuri fără vină
Genunea ta un munte-o să devină
Tămăduind în abur zări mioape.

Din temniţa de trup ieşind lumină
De îngeri oglindiri vor sta în ape
Morminte nu vor fi să se mai sape
Că tot va fi materie divină.

Implozie vor face draci în ouă
Şi Răul va pieri în tot ce-i Bun
Din urlet cărnii pace fi-va nouă.

Amurgul cugetărilor îl spun
Şoptind hârtiei vecilor o rouă
Cu rătăcite minţi aştept, nebun.