şoptesc în ape stele răsturnate,
în grai de val tot cerul unduieşte
şi-n curgere e luna prinsă-n cleşte
în slavă şi pe râurile toate.

pe iaz seninul de deasupra creşte
oglinzile de gheaţă-s parfumate
cu bolţi în piele vii cărând în spate
o veşnicie-a clipei, nefireşte.

născând secundă zorii mi-i apropii
pe lac să fie-al soarelui meleag
din teacă spada aşteptării trag
şi imnul ei îl bag în nara popii.

în feeria din tăcerii muget
eu dimineaţa nemuririi cuget.