alerg, alerg,
mă agăţ de oameni
de parcă
ar fi mărăcini
mă-mpiedică aerul ,
nu pot să-l respir,
de atâta cer,
plămânii mi-s plini,

mă-mpiedică
atâtea glasuri,
vociferânde,
abia gândite, abia vorbinde,
abia șoptite,apoi mințite,

se-mpiedică şi alţii
de mine
agăţaţi,
aud mereu
înjurături confuze,
de oameni inhibați,
de vagabonzi,
de mîţe negre,
de suferințe grele,
opace ,paralele,
obtuze.