am învățat să veghez zgomotele misterioase ale casei
oglinda în care îți vedeam chipul tremurând
ochii tăi erau patria fulgerelor
ceva mai mult decât un pian de frunze moarte
dizolvate în aer
cântând pentru o eternitate îndepărtată

ochii tăi erau ființe cerșetoare ale unor grădini
care seamănau cu norii
aveau cea mai frumoasă culoare când mă priveai
cum adunam cioburile înserării
în grămăjoare roșietice
ascultând zgomotele misterioase ale casei